Femeia de martie se dedică poetului-anagramă (exact, de pe Marte!)

într-un război total al florilor
de măr şi aşa mai departe
femeia de martie se agaţă
ca boala de omul sănătos
şi voios cu un
şnur alb-roşu cât
mai gros înmugurit în
pieptul mărţişorului tras în piept
ca un fum de femeie. îmbărbătată! de
dragul tradiţiei
mărţişoarele defilează belicos prin cetate
mândre de mândrele lor, cu pieptul
pieptos, cu plinul făcut de
femei (de preferinţă frumoase.
sau urâte. slabe. sau grase. etc. etc.) de femei
(epilate şi date pe spate apoi) rămase
unele gravide altele neronţăite de
iepurele de martie, apoi
se retrag strategic
vreme de un an (sau doi)
lăsându-ne femeile
la vatră
în concediu de alteritate: tocmai de aceea
iubesc femeia
iar mărţişorul în forma de cratiţă
sau varză murată
nu va fi inventat – o, (ba bine că) nu! – niciodată!